Vârsta de mijloc: Vreau să fug de acasă, dar…

Unele au probleme în relație și peste tot se vorbește despre relații bune și sănătoase. Altele nu au joburi așa de bine plătite, peste tot se vorbește despre economisire și ele de-abia se ajung cu banii de la o lună la alta. Unele sunt singure și ceasul biologic ticăie. Altele încearcă să aibă copii și nu reușesc.

Simți atât de multă presiune încât ai vrea să fugi. Vorbind în jur cu femei de aceeași vârstă, îmi dau seama că sentimentele sunt aceleași, chiar dacă generate de contexte diferite.

Poate nu te mai înțelegi cu copilul adolescent, deși ai ascultat toate sfaturile de parenting posibile, iar pe unele le-ai și pus în aplicare. Totuși relația ta cu adolescentul de acasă scârțăie. Îți imaginezi efectiv cum iei ciocanul și lovești telefonul, playstationul, nintendo și toate câte mai sunt. Poate așa o să te audă. Te simți vinovată și pentru gând. Apoi te învinovățești. Sigur nu ai făcut tu ceva bine de ați ajuns aici.

Ai fost atât de concentrată pe carieră încât acum nu mai poți avea un copil. Te gândești că dacă ai fi făcut alte alegeri, altfel ar fi stat lucrurile.

Sau poate toate lucrurile sunt pe umerii tăi. E nevoie să te îngrijești de părinții care au îmbătrânit, dar și de copii, iar soțul pare că mai degrabă întregește numărul de copii, în loc să fie un sprijin real. Și te întrebi, oare cine va avea grijă de mine când voi îmbătrâni? Că știi deja că ai noștri copii nu sunt de fapt ai noștri și nu i-am făcut pentru a avea un sprijin la bătrânețe. Deci, cu atât mai mult, trebuie să ai grijă de sănătatea ta ca să te poți descurca.

Sau poate nu ai reușit să economisești cât spun specialiștii că ar fi trebuit până la această vârstă și afli că o să fie greu la pensie. Deci nici aici nu ai făcut suficient. Și nici nu ai început proiectul acela care ți-ar fi adus atâta bucurie și libertate.

Gânduri, o mulțime de gânduri pe care acum 10 ani nu le aveai. Uneori cedezi, te lași în genunchi, urli și plângi. Este doar o descărcare a tuturor emoțiilor negative, a tuturor posibilităților din care probabil nu ai accesat decât 0.1%.

Ai toate aceste gânduri în timp ce e nevoie să ai grijă de toți ceilalți, în timp ce ești din ce în ce mai obosită, ai toate aceste gânduri deși ai vrea să ai mai multă încredere în tine, dar tu de fapt ai din ce în ce mai multe îndoieli. Și ceea ce înrăutățește și mai mult lucrurile este că realizezi că aceste îngrijorări sunt întemeiate. S-ar putea să nu avem numărul de copii visați, s-ar putea să nu avem niciodată corpul acela lucrat la sală mult visat, s-ar putea să murim singure, s-ar putea să nu realizăm nicio clipă ceea ce am visat că vom realiza în cariera noastră, s-ar putea ca relația noastră cu partenerul să nu se îmbunătățească niciodată, s-ar putea să nu economisim niciodată cât se spune că ar trebui, ca să fim liniștite la pensie, s-ar putea să nu fim niciodată mamele perfecte din imaginația noastră.

Totuși între timp continui să visezi. Cum ar fi să încep proiectul visurilor mele și să părăsesc corporația? Îți răspunzi înainte să ajungi prea departe cu gândul. „Asta ar însemna să părăsesc stabilitatea financiară pe care o am, plus asigurarea de sănătate. Și am și doi copii. Nu pot.” Cum ar fi să schimb cariera? Să o iau de la început și să fiu înconjurată de tineri de 20 de ani? Cum ar fi să plec într-un retreat? Cine ar lua copiii de la școală?

Ai aflat pe la 20, 25, 30 de ani că poți face orice. Ai aflat că ai o mulțime de alegeri pe care le poți face. Ți se pare și aiurea să te plângi, pentru că niciodată nu a fost un timp în istoria omenirii în care ca femeie să ai libertatea de a face atâtea alegeri. Dar alegerile nu fac viața mai ușoară. Posibilitățile creează presiune.

Ai aceste gânduri în timp ce te privești în oglindă și vezi deja linii fine pe fața ta. Și cearcăne. Și multe fire albe. Un kilogram sau mai multe în plus. Te întrebi, eu ce să fac? Operație estetică? Dietă? Mă vopsesc sau nu? Multe posibilități, multe alegeri de făcut.

Gânduri, dileme. La această vârstă, provocările sunt multiple, atât pe plan fizic, cât și pe plan emoțional și social.

Este momentul de reevaluare a locului în care te afli și de a îl accepta. Exact cum spuneam mai devreme s-ar putea să nu realizăm niciodată ceea ce am visat pentru noi: cariera, relația perfectă ca în filme, familia visată, economiile visate, călătoriile prin toată lumea, corpul perfect. Asta nu înseamnă să te resemnezi. Și atunci?

Nu atunci, doar acum. Acum respiră. De mai multe ori, până reușești să te liniștești și să îți pui următoarele întrebări:

• unde te afli acum? Real, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu dezamăgiri.
• cum poți accepta locul în care te afli? Cu ce e nevoie să faci pace din toate gândurile care îți trec prin minte?

->Iar dacă găsești și mai mult răgaz, o să îți las aici 3 sfaturi din life design care să te ajute:

1. Evaluează ce lași în urmă.

• Revizuiește obiectivele personale și profesionale. Ce ai realizat până acum și ce îți dorești să realizezi în continuare?
• Identifică valorile. Care sunt valorile tale de bază? Ce este cu adevărat important pentru tine în această etapă a vieții?

2. Verifică rutina.

• Ai o rutină? Ce îți dă energie și ce te trage în jos? Cum poți să adaugi lucruri care îți dau energie în rutina ta zilnică.

3. Pornește de unde te afli acum.

• Fii deschisă la schimbare și adaptabilă. Viața poate aduce surprize și provocări, iar abilitatea de a te adapta este esențială pentru a rămâne echilibrată și fericită.
• Fii dispusă să înveți și curioasă. Fiecare etapă a vieții aduce noi lecții și oportunități de dezvoltare.

Așadar nu fugi încă. Rămâi, respiră, reevaluează. Apoi pleacă în călătoria conștientă din a doua parte a vieții.
Cu drag, Raluca ❤️