Sunt zile de vacanță în care foarte probabil simțim să ne oprim din a investi timp și energie în tot ceea ce înseamnă dezvoltare personală. Este normal având în vedere că mintea zboară la concediu, la călătorii, la orice în afară de cursuri sau studiu.
Viața noastră însă nu se oprește. Ea ne oferă contextele cele mai potrivite de a exersa tot ceea ce am învățat: să dăm mai multă atenție rutinei, relațiilor, hobby-urilor, să dăm atenție priorităților noastre.
Dar care este totuși procentul dintre ceea ce învățăm și lucrurile pe care le punem efectiv în practică din ceea ce învățăm? Când învățăm, când ascultăm podcasturi, când analizăm și autoanalizăm, când acumulăm informații ne simțim bine, suntem optimiste pentru că vizualizăm că putem face lucrurile respective. Suntem într-un loc sigur, confortabil. Când însă vrem să acționăm este inevitabil să nu facem greșeli. Și atunci apare panica și teama că ceea ce știm nu este suficient. Iar prima acțiune pe care creierul nostru ne spune să o facem este să accesăm și mai multă informație, deci să participăm la și mai multe cursuri. Există două abordări: ori nu punem nimic în practică din ceea ce învățăm pentru că nu vrem, ori considerăm că nu știm suficient și atunci ne înscriem la cursul următor.
În ceea ce privește a doua abordare, inevitabil ne gândim la creșterea și dezvoltarea personală ca la un proces de acumulare. Pentru că ne e teamă de greșeli și că nu știm suficient, ne aruncăm să acumulăm și mai multe informații pentru a deveni mai mult, pentru a face și mai multe lucruri, pentru a face și mai multe schimbări.
Multe femei au trăit încă din copilărie cu diverse condiționări: să fie mai mult, să facă mai mult, să dea mai mult. Câte dintre noi nu am simțit în școală că ne dorim să fim la fel de bune ca băieții, la fel de competitive, să demonstrăm că putem? Și ce să vezi, chiar am putut. Iar apoi când am crescut, am dorit să fim independente, să ne construim cariere, să conducem echipe și companii, să urcăm cât mai sus. Iar când ne-am confruntat cu diverse probleme, profesional sau personal, nu ne-am lăsat, am dorit să le înțelegem și să le rezolvăm.
Pentru cei mai mulți oameni dezvoltarea personală înseamnă schimbări în comportamente și obiceiuri pe care trebuie să le facă pentru a deveni mai buni, concluzia fiind că acum nu sunt suficient de buni.
Doar că la femei, acest mod de a defini dezvoltarea personală se suprapune peste condiționările din copilărie care se simplifică într-o singură propoziție: “eu nu sunt de ajuns”.
Și nu ne lăsăm până nu fixăm aceste sentimente că nu suntem de ajuns. Dar surpriză, indiferent cât vom realiza, tot ni se va părea că se poate și mai mult.
Iar cum noi suntem obișnuite de mici să lucrăm mult, să facem mai mult, aplicăm aceeași rețetă și în dezvoltarea personală. Mergem la mai multe cursuri, petrecem și mai mult timp în a ne autoanaliza pentru a face schimbările necesare.
Și nu este nimic greșit în a face toate lucrurile acestea. Din contră. Greu devine atunci când le facem dintr-un spațiu „eu nu sunt suficient de bună” pentru că din cauza presiunii constante pe care o punem asupra noastră, ne epuizăm.
E ca atunci când zugrăvim un perete peste care vrem să adăugăm încă un strat de vopsea și încă unul, dar la final vopseaua se va crăpa. Și asta pentru că nu vrem mai întâi să eliminăm primul strat de vopsea.
Ca și femeie atunci când simți că nu ești suficient de bună, că nu te ridici la nivelul celorlalți, vei simți în permanență că îți lipsește ceva pentru a avea succes și vei simți nevoia să fii mai mult și să faci mai mult, să adaugi și mai multe straturi.
Însă atunci când vei simți că ești suficient de bună, că ai deja în tine acele lucruri unice, darurile și înțelepciunea, nu te vei mai compara cu ceilalți, ci vei aplica dezvoltarea personală pentru a fi aliniată cu tot ceea ce reprezinți tu, vei crește lucrurile unice, darurile și înțelepciunea cu care ai fost deja înzestrată.
Când îți redesenezi viața, un pas important în creșterea și dezvoltarea personală este să lași în urmă ceea ce nu îți mai folosește. Este un proces de eliminare, nu de acumulare.
Vreau să îți dau 4 idei despre cum poți redesena dezvoltarea personală, astfel încât să ieși din mentalitatea „eu nu sunt de ajuns” și să fii aliniată cu tot ceea ce reprezinți tu, eliminând ceea ce nu îți mai folosește.
1) Identifică punctele tale forte.
Pare simplu să găsești punctele tale forte, dar pentru cele mai multe dintre noi este un exercițiu provocator. Pentru că suntem înclinate să vedem mai degrabă slăbiciunile, decât ceea ce ne face speciale. Și suntem înclinate să lucrăm la slăbiciunile noastre, care automat ne duc în spațiul de „eu nu sunt de ajuns”, în loc să ne concentrăm la ceea ce ne dă energie.
Dar punctele forte sunt cele care-ți sunt la îndemână, care îți dau energie, pe care le faci cu ușurință. Sunt acele lucruri despre care indiferent cât înveți, tot îți vine să înveți mai mult.
Ce îți plăcea să faci ca și copil? Care erau lucrurile pe care le făceai cu orele?
Despre ce ai învăța fără să te plictisești?
Ce îți place cu adevărat să faci profesional vorbind? Care sunt acele lucruri care îți dau energie și pe care le faci fără efort?
2) Redesenează modul de a gândi în “Sunt de ajuns”.
Când în loc să pui în practică ceea ce ai învățat deja la cursurile la care ai participat simți să te mai înscrii la încă un curs, fă un pas în spate și întreabă-te. „Pentru a acționa mai am nevoie de ceva concret: vreo calificare, aptitudine? ” Pentru că dacă răspunsul este nu, cel mai probabil creierul tău vrea să te țină într-un loc sigur.
“Sunt de ajuns” înseamnă să simți că ești de ajuns. Înseamnă ca nu alergi după alt curs, alt podcast pentru că e nevoie să rezolvi ceva la tine, ci pentru că știi că ai nevoie de ceva concret care să te ajute să acționezi. Tu știi deja valoarea ta, știi că ești de ajuns, iar lucrurile pe care le înveți sunt aliniate cu ceea ce reprezinți tu.
Deci înainte să te înscrii la următorul curs, fă un pas în spate și întreabă-te: „Pentru a acționa mai am nevoie de ceva concret: vreo calificare, aptitudine?”
În plus, răspunde la aceste întrebări: „Cum mă simt când spun că sunt de ajuns?” “Cum mă simt când nu trebuie să fac mai mult sau să fiu mai mult?”
3) Fă mai puțin.
Analizează ceea ce faci zilnic și ia o decizie conștientă să faci mai puțin. Când faci mai puțin creezi spațiu pentru a lua decizii bune pentru tine astfel încât să să te concentrezi pe ceea ce e aliniat cu tine în loc să alergi după ceea ce lumea consideră a fi o măsură a succesului și a creșterii.
Poate te întrebi cum poți să faci mai puțin, că nu ai cum să faci mai puțin.
Dar dacă ai analiza o săptămână din viața ta? alergi după un alt curs, o altă certificare ca să te simți încrezătoare în valoarea ta? Lucrezi ore suplimentare la birou? Te simți responsabilă pentru emoțiile, reacțiile și sentimentele celorlalți și dai mult din timpul tău acestora? Îți asumi sarcini suplimentare pentru că nu poți spune nu? Nu ții cont de limitele tale și le faci pe plac celorlalți?
După ce elimini ce nu îți mai folosește, vei putea redesena fiecare zi astfel încât să îți dea energie.
4) Redesenează dezvoltarea personală.
După ce ai parcurs cei 3 pași, ești pregătită să acționezi cu adevărat pentru dezvoltarea ta personală dintr-un spațiu de „sunt de ajuns”. Decide ce vrei să faci sau să schimbi și să fie aliniat cu ceea ce reprezinți tu.
Alege un lucru pe care vrei să te concentrezi timp de 30 de zile și fii consistentă. Alocă-ți timp zilnic să lucrezi la el. Și pentru că cel mai probabil lucrul pe care l-ai ales îți dă energie, o să simți cum îți redesenezi viața dintr-un spațiu de „sunt de ajuns.”
Vei simți cum o mică schimbare în modul de a gândi poate crea un impact imens în viața ta.
Viața este ca un laborator în care faci diverse experimente. Înainte de a experimenta, află mai întâi ce înseamnă pentru tine viața și munca. Creează, apoi, rutina sănătoasă care te ajută să pui în practică descoperirile tale.
Descoperă întrebările care te ajută să conturezi viziunea despre viață și despre muncă.
Descoperă un mod practic de a crea o rutină sănătoasă.